Valer Dorneanu	- președinte
Marian Enache	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Daniela Ramona Marițiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Daniela Băloi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Mircea Fenchea în Dosarul nr. 387/30/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.157D/2019.2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care depune înscrisuri la dosar și susține că obiect al excepției de neconstituționalitate sunt și dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală. Susține că beneficiarii unor hotărâri judecătorești sunt sancționați prin impunerea unor amenzi și a unor cheltuieli judiciare. Arată că, în baza art. 341 din Codul de procedură penală, nu se poate formula apel și nici contestație în anulare pentru ca instanța care judecă această cale de atac să ia act de încălcarea legii. Prezintă chestiuni de fapt din dosarul de fond, apreciind că instanțele judecătorești și organele de urmărire penală nu au procedat corect. Face referire la Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017. Susține că, deși legea a fost încălcată, prevederile art. 341 din Codul de procedură penală nu îi permit introducerea unei căi de atac. Precizează că, în lipsa unei căi de atac în materie penală, a introdus o acțiune civilă, respinsă de către instanțele judecătorești. 4. Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Susține că motivarea excepției nu are legătură cu textul de lege criticat. Deși se critică dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală, motivarea corespunde prevederilor art. 341 alin. (6) și (8) din același act normativ.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Decizia penală nr. 382/A din 15 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 387/30/2018, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Mircea Fenchea cu ocazia soluționării unei plângeri împotriva soluției de neurmărire/netrimitere în judecată.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia solicită sesizarea Curții cu „neexistența căii de atac împotriva soluțiilor de neurmărire/netrimitere în judecată (art. 340), hotărâri emise cu încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii penale interlocutorii definitive având autoritate de lucru judecat“. Făcând referire la chestiuni de fapt, precizează că „autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale naște dreptul pentru organul competent de a pune de îndată în executare dispozițiile cuprinse în hotărârea definitivă“. Prin „nepunerea în executare a Încheierii penale nr. 483/02.07.2015, definitivă, obligatorie și fără căi de atac, emisă de către judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a soluționat inițial Dosarul penal nr. 313/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție“ se încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 126 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituție. 7. Arată că „instanța de la Strasbourg a stabilit că instanțele judecătorești sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri judecătorești constituind o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție“. Se încalcă „principiul stabilității, continuității și finalizării legale a cauzelor penale, prin încălcarea autorității de lucru judecat, scopul procesului penal fiind aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a vinovaților“. Apreciază că „efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.“ 8. Curtea de Apel Timișoara - Secția penală susține că, deși petentul face referire la prevederile art. 340 din Codul de procedură penală ca fiind neconstituționale, în fapt el se referă la dispozițiile art. 341 alin. (6)-(8) din același act normativ, care reglementează soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluției de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluții dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mișcare acțiunea penală, și, totodată, dispune cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunțată, cu excepția situației referitoare la cazul în care se dispune începerea judecății, este definitivă. Instanța apreciază că prevederile menționate mai sus care precizează că încheierea judecătorului de cameră preliminară este definită în ipotezele menționate nu sunt neconstituționale, întrucât stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 129 și ale art. 126 alin. (2) din Constituție.9. Prin urmare, în raport cu prevederile constituționale, legiuitorul are posibilitatea ca în cadrul unor proceduri speciale, cum este cea prevăzută de art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă efectiv infracțiunea să nu prevadă posibilitatea exercitării unor căi de atac, întrucât procedura de judecare a plângerilor împotriva actelor procurorului, reglementată de prevederile menționate mai sus, nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanță independentă, imparțială, într-un termen rezonabil.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.(2) Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. (3) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convențional, data ordonanței sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar și denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.(4) Dispozițiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.(5) În cazul în care nu cuprinde data ordonanței sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar și denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situație în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 126 alin. (2) referitor la instanțele judecătorești și art. 147 alin. (4) referitor la deciziile Curții Constituționale.15. În prealabil, cu privire la menționarea de către autorul excepției și a prevederilor art. 341 din Codul de procedură penală ca obiect al excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, având în vedere art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...)“, iar „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“. Obiectul excepției de neconstituționalitate nu poate fi altul decât cel stabilit prin respectiva încheiere, fără ca acesta să poată fi ulterior modificat de vreuna dintre părți. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică și se completează excepția de neconstituționalitate formulată direct în fața Curții Constituționale, după sesizarea acesteia prin încheiere (a se vedea, în același sens, de exemplu, Decizia nr. 47 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, paragraful I, și Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018, paragraful 24). Așa fiind, în prezenta cauză, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată.16. Examinând excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, Curtea constată că, prin Încheierea penală nr. 67/PI din 25 ianuarie 2019, în baza art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 341 alin. (6) lit. a) din același act normativ, Tribunalul Timiș - Secția penală a respins ca nefondată plângerea formulată de autorul excepției împotriva ordonanței de clasare date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Împotriva acestei încheieri, autorul excepției a declarat apel, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală respingând ca inadmisibil apelul.17. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) ale aceluiași articol este definitivă. Totodată, potrivit art. 421 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, instanța, judecând apelul, respinge apelul, menținând hotărârea atacată dacă apelul este inadmisibil.18. Curtea reține că, în ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, a statuat că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 19. Așa fiind, Curtea a constatat că legătura cu soluționarea cauzei a excepției de neconstituționalitate este circumstanțiată de incidența dispozițiilor criticate în pronunțarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii în justiție. Cu alte cuvinte, atât timp cât dispoziția criticată este temeiul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate de petent în fața instanțelor de drept comun, excepția de neconstituționalitate este admisibilă, aceste dispoziții având legătură cu soluționarea cauzei. Curtea a apreciat că această concluzie este susținută și de faptul că singurul efect al unei decizii de admitere pronunțate într-o astfel de speță este acela al creării posibilității accederii în fața unui judecător care va analiza pe fond cererea respectivă, fără însă ca decizia de admitere să aibă vreo influență asupra soluției dispuse de judecător, din perspectiva temeiniciei cererii.20. Or, raportat la elementele ce configurează speța dedusă controlului de constituționalitate în prezenta cauză, Curtea constată că dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală, a căror constituționalitate este contestată, nu reprezintă temeiul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate de petent în fața instanțelor de drept comun. În consecință, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionel Mircea Fenchea în Dosarul nr. 387/30/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
-----