DECIZIA nr. 574 din 6 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Elena-Simina Tănăsescu	- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc	- judecător
Mihai Busuioc	- judecător
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Mihaela Negulescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Diana Mira Căpitanu în Dosarul nr. 829/122/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 920D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, precizând că textul criticat nu are legătură cu modalitatea prin care instanța ar putea soluționa respectivul litigiu și că se are în vedere o etapă ulterioară de eșalonare a despăgubirilor. Menționează jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 420 din 11 iulie 2023 și nr. 349 din 11 iulie 2024.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 829/122/2020, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Diana Mira Căpitanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind acordarea de despăgubiri pentru un imobil preluat în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist și obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare prin puncte a valorii acestuia.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că situația dreptului său de a fi despăgubită pentru imobilul preluat în mod abuziv demonstrează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, termenul legal de emitere a titlului de plată împlinindu-se încă din 20 mai 2018. În acest sens, precizează că, printr-o dispoziție emisă în anul 2007, primarul municipiului Giurgiu a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru un imobil solicitat de autoarea excepției în anul 2001, iar în anul 2008 Instituția Prefectului Județului Giurgiu a confirmat, în cadrul avizului de legalitate, că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită. În considerarea acestor elemente, autoarea excepției consideră că devine evident că, până în prezent, termenul legal de emitere a titlului de plată, deși neincident, s-a împlinit încă din 20 mai 2018. Dacă acest termen, chiar și neaplicabil, ar fi fost respectat, până la momentul ridicării excepției, autoarea acesteia ar fi beneficiat, prin aplicarea textului de lege pe care îl critică, de două plăți dintre cele impuse eșalonat de lege.6. Autoarea susține că realizarea dreptului la despăgubire prin plată timp de 5 ani nu este congruent cu o protecție reală a dreptului de proprietate, consacrată de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, cu garantarea dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, și nici nu concordă cu principiul constituțional al aplicării prioritare a reglementărilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, prevăzut de art. 20 alin. (2) din Constituție. În acest sens, arată că dreptul la despăgubire pentru imobilele solicitate reprezintă un bun, în sensul consacrat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind consfințit prin decizii administrative. Or, dreptul său la despăgubiri, deși recunoscut prin decizii administrative, necontestate judiciar în termenele legale speciale, nu a fost realizat nici după 19 ani de la formularea notificării de restituire și nici după 13 ani de la prima decizie emisă de autoritățile locale. Autoarea excepției mai arată că, în acest context, o plată eșalonată timp de 5 ani, așa cum prevede textul de lege criticat, a despăgubirilor datorate de către statul român, culpabil de refuzul de a da eficiență juridică dreptului său de proprietate, nu poate echivala decât cu o încălcare a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. Se mai susține că punerea în executare cu întârziere a unei decizii administrative reprezintă în sine o încălcare a dreptului garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar tergiversarea realizării dreptului, prin plata eșalonată a despăgubirilor, se îndepărtează cu mult de la imperativul garantării dreptului la un proces echitabil, în componenta executării hotărârii judecătorești.7. Tribunalul Giurgiu - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este nefondată, deoarece art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 reglementează modalitatea concretă de reparație prin echivalent, pentru persoanele îndreptățite cărora nu le pot fi retrocedate în natură imobilele preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Plata sumelor cuvenite acestei categorii de persoane îndreptățite se va realiza pe parcursul a 5 ani consecutivi, în tranșe egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Această procedură dă expresie angajamentului statului de a-i despăgubi pe cetățenii săi pentru prejudiciile cauzate acestora, însă în limitele economice și raționale ale disponibilităților sale reale.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, analizând însă, din eroare, concordanța prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 1 alin. (5), art. 16 și art. 44 din Constituție. 10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: „În baza cererii deținătorului de puncte, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranșe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare“. Se constată că art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat de art. 1 pct. 4, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 8 august 2025, fiind mărit termenul de emitere a titlurilor de plată de la 5 la 7 ani. Având în vedere că modificarea duratei dintre tranșele în care este achitată despăgubirea nu reprezintă o schimbare a soluției legislative criticate, Curtea va analiza prevederile criticate, în redactarea actuală. 13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 44 alin. (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată, astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate stabilesc obligația Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite, în beneficiul titularilor de puncte, pe parcursul a șapte ani consecutivi, titlurile de plată, în tranșe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. 15. În litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, autoarea acesteia a solicitat obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să își îndeplinească atribuțiile legale, rezultate din Legea nr. 165/2013, în vederea emiterii deciziilor de compensare prin puncte a valorii imobilului a cărui restituire se cere.16. Potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are obligația de a emite o decizie de compensare prin puncte pentru imobilele solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001 sau, după caz, al Legii nr. 18/1991, iar după emiterea deciziei de compensare, deținătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților urmând să emită, în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare, titluri de plată, în tranșe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare, conform textului de lege criticat în cauză. 17. Prin urmare, critica autoarei excepției referitoare, în esență, la faptul că titlurile anuale de plată se emit în tranșe anuale egale, pe parcursul mai multor ani consecutivi (5 ani, în redactarea inițială, 7 ani în prezent), iar nu pentru întreaga valoare a imobilului cuprinsă în decizia de compensare, vizează o etapă ulterioară a procedurii administrative decât cea în care se află cauza în care s-a formulat prezenta excepție. Altfel spus, cererea de plată efectivă este prematură față de stadiul în care se afla procedura care a generat litigiul în cursul soluționării căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. 18. Având în vedere acest context factual, Curtea apreciază că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate constând în legătura textului de lege ce formează obiectul acesteia cu soluționarea cauzei, impusă prin art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Constituționale, dispozițiile criticate nefiind incidente în soluționarea cauzei a quo.19. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat, în situații similare, în sensul respingerii ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate. În acest sens, sunt deciziile Curții Constituționale nr. 420 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 23 octombrie 2023, paragrafele 24-26, și nr. 349 din 11 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 14 octombrie 2024, paragrafele 14-17. Prin deciziile anterior menționate, Curtea a reținut că textele legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzelor, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 280 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017).20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Diana Mira Căpitanu în Dosarul nr. 829/122/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 6 noiembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALEELENA-SIMINA TĂNĂSESCUMagistrat-asistent,Mihaela Negulescu
-----