ÎNCHEIERE din 29 mai 2023 referitoare la acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ

Completul constituit din:
Președinte - XX
Grefier - XX
Dosar nr. XX
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul XX, cu domiciliul în XX, în contradictoriu cu pârâtul Președintele României (Administrația prezidențială), cu sediul în XX, intervenientul accesoriu în interesul pârâtului, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989, cu sediul ales în XX, și intervenient, prim-ministrul, cu sediul în XX, având ca obiect anulare act administrativ - anulare în parte a Decretului nr. 232/25.02.2022 (poziția nr. 1 din anexa nr. 1).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, pentru reclamantul XX, avocat XX, în baza Împuternicirii avocațiale nr. 0366889/2022 aflate la fila 19 din dosar, pentru intervenientul accesoriu Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989, răspunde secretar general XX, în baza Delegației nr. 4.981/12.05.2023, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 153 și următoarele din Codul de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că prim-ministrul României a depus întâmpinare.
Avocat XX, pentru reclamantul XX, având cuvântul, depune la dosar practică judiciară survenită între timp, respectiv un extras de pe portalul Curții de Apel Constanța și un extras de pe portalul Curții de Apel Brașov cu soluții ce au fost pronunțate în cauze similare.
Întrebate fiind, părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat XX, pentru reclamantul XX, având cuvântul, solicită anularea în parte a decretului emis de Președintele României, respectiv poziția 1 din anexa nr. 1, partea care privește retragerea titlului reclamantului, și să se ia act de faptul că reclamantul înțelege să își valorifice cererea pe cale separată.
Au formulat trei motive distincte de nelegalitate care dovedesc împrejurarea faptului că acest decret a fost emis în condiții nelegale și în condiții de exces de putere, în condițiile legii contenciosului, așa cum este ea definită.
În esență, prima chestiune care vizează nelegalitatea acestui decret este legată de încălcarea dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, respectiv autoritatea de lucru judecat, și art. 434 din Codul de procedură civilă cu referire la hotărârea pe care au avut-o în vedere atât secretariatul de stat, când a propus Președintelui României retragerea titlului, cât și emitentul decretului - Instituția Prezidențială.
Solicită a se observa că este vorba despre Hotărârea nr. XX a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. XX, care nu a avut ca obiect juridic vreuna dintre cererile care se soluționau în cadrul dispozițiilor art. 49 alin. (2) lit. a), b) și c) din HG nr. 1.412. Deci, cererea respectivă pe care a formulat-o în acel dosar reclamantul din prezenta cauză a vizat două aspecte:– obligarea pârâtului secretariatul de stat să soluționeze o cerere/petiție, nu a solicitat tranșarea unei chestiuni legate de verificarea condițiilor de acordare a titlului de luptător cu rol determinant;– obligarea pârâtului să emită o decizie prin care să includă securitatea în cadrul instituțiilor respective.
Însă, după ce i se admite în parte, în primă instanță, cererea reclamantului, Curtea de Apel Constanța a admis recursul, a casat în parte sentința și a respins cererea care a avut ca obiect doar petiția de soluționare a cererii înregistrate pe data de 15.12.2015.
Sub nicio formă nu s-a tranșat și nu s-a pus în discuție vreuna dintre situațiile anterior menționate, respectiv încălcarea dispozițiilor sau neîndeplinirea dispozițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Legea recunoștinței.
Prin urmare, sub acest aspect, motivarea pe care a avut-o în vedere secretariatul de stat când a făcut propunerea către Instituția Președintelui României și deopotrivă către Instituția Prezidențială, care și-a însușit această motivare fără să verifice dacă într-adevăr hotărârea respectivă face parte dintre cele care au avut ca obiect obținerea calității de luptător cu rol determinant și dacă poate sta la baza retragerii titlului, nimeni nu a făcut o asemenea verificare.
În consecință, sub acest aspect, au susținut că, invocânduse efectele acestei hotărâri judecătorești definitive ca fiind o hotărâre prin care i s-a respins reclamantului cererea de acordare a calității de luptător cu rol determinant, în realitate, este o chestiune nelegală, pentru că această hotărâre a vizat cu totul altceva.
Cel de-al doilea motiv de nelegalitate vizează nelegalitatea decretului prin raportare la efectele juridice valabile ale Deciziei nr. 343/10.10.2019 (poziția nr. 4), emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9^2 din Legea recunoștinței, care funcționează chiar în cadrul secretariatului de stat.
În cursul anului 2019, i se comunică reclamantului din prezenta cauză, de către secretariatul de stat, faptul că i-a fost admisă în unanimitate de către comisie cererea privind acordarea calității de luptător cu rol determinant, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2019. Din acel moment și până în prezent, decizia a intrat în circuitul civil și a produs efecte și produce și astăzi efecte, nu a fost niciodată contestată, atacată, infirmată. Prin urmare, acordarea calității de luptător cu rol determinant nu s-a făcut pe calea unei proceduri jurisdicționale, ci pe calea unei proceduri administrative de către emitentul din prezenta cauză. Este vorba despre o decizie în ființă și, pe cale de consecință, Președintele României, Instituția Prezidențială, nu ar fi putut emite decretul respectiv fără ca, în prealabil, secretariatul de stat să fi atacat în justiție această decizie și, eventual, să obțină o hotărâre definitivă de anulare a acesteia.
Cea de-a treia chestiune de nelegalitate vizează încălcarea procedurii prevăzute de art. 49^1 alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 49 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004, care se referă la elementele de noutate care justifică schimbarea sau anularea certificatului, existând trei tipuri de hotărâri judecătorești la lit. a), b) și c) pe care nu le mai enumeră, întrucât le-a formulat în scris. Raportat la aceste hotărâri judecătorești strict și limitativ prevăzute de lege se va observa că reclamantul nu s-a aflat niciun moment în situația vreuneia din cele trei, astfel încât să se încadreze într-o
asemenea situație și să îi fie retras titlul de către Președintele României la propunerea secretariatului.
Prin urmare, ne aflăm în situația în care nu există o hotărâre judecătorească definitivă de constatare a neîndeplinirii acestor condiții, mai mult, există un decret de atribuire a acestui titlu - nr. 1.053/2019, care a stat la baza atribuirii acestui titlu, pe lângă faptul că a existat decizia comisiei, pe care o ei mențin în ființă, nu au contestat-o și nu au infirmat-o.
Constatând toate aceste chestiuni ca fiind motive distincte de nelegalitate care justifică soluționarea cererii/retragerea/ emiterea decretului în condițiile unui regim de exces de putere, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și să se dispună în consecință.
În referire la notele scrise depuse de Administrația Prezidențială în acest dosar la data de 26.01.2023 la fila nr. 6 paragraful final, invocă și susține că în sarcina secretariatului de stat este conturată întreaga culpă, acesta a creat întreaga situație expusă în prezenta cauză, a emis actele anterior prezentate care au dus în eroare Președintele României. Aceasta este situația pe care o dezbate Administrația Prezidențială, susținând că, dacă ar fi știut în realitate că acea hotărâre nu se încadrează în limita celor pentru care nu i s-a acordat sau i s-a respins cererea de acordare a calității de luptător cu rol determinant, nu ar mai fi emis un astfel de decret Președintele României, ci că s-ar fi bazat exclusiv pe verificările făcute de SSRML, deși susține faptul că nu era suficient ca doar verificarea formulată cu ocazia propunerii să fie făcută de către aparatul administrativ din subordinea Președintelui României, care trebuia să mai verifice încă o dată dacă acea hotărâre este vreuna dintre cele care poate sta la baza retragerii titlului.
Cu alte cuvinte, Administrația Prezidențială, expressis verbis, își derobă orice fel de obligații și susține că a fost indusă în eroare de către secretariatul de stat când a făcut o asemenea propunere nelegală.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intervenientul accesoriu secretariatul de stat, având cuvântul, învederează că va pune concluzii cu privire la punctele 3 și 4 de nelegalitate, raportat la competența comisiei de a anula sau nu direct certificatele în speța de față; la pct. nr. 1 de nelegalitate, apărătorul reclamantului arată faptul că în acea hotărâre în care se invocă dispozițiile art. 435-430 nu ar fi cerut acordarea certificatului.
Referitor la capătul 3 al cererii, solicită a se avea în vedere că în această speță secretariatul avea obligația să anuleze certificatele. Corpul de control al prim-ministrului a început controlul în luna martie, constatându-se că există beneficiari ai Legii nr. 341/2004 care încasează indemnizații, și le-a impus ca măsură anularea acestor certificate și să sisteze indemnizațiile. Ca atare, comisia avea competență directă și exclusivă de anulare a certificatelor.
Raportat la pct. 8, învederează că la cererea de intervenție au atașat cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. XX, unde se vede că reclamantul a cerut constatarea calității de luptător cu rol determinant. În momentul în care Curtea de Apel Constanța a admis recursul formulat de secretariatul de stat și a respins cererea pe fond, apreciază că există putere de lucru judecat cu privire la constatarea neîndeplinirii condițiilor. Corpul de control a formulat plângere penală împotriva secretariatului de stat în Dosarul nr. XX pentru că a tolerat încasarea indemnizațiilor și s-ar anula hotărâri judecătorești definitive. Au început să anuleze certificatele pentru cei care aveau hotărâri.
În referire la pct. 2, reclamantul susține că decretul nu este legal, întrucât nu există o hotărâre judecătorească. Art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă este imperativ, hotărârea judecătorească are efect de lege între părți și succesori.
În referire la Decizia nr. XX pe care reclamantul o invocă și care este în ființă, arată că, într-un alt dosar aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, Curtea a invocat, din oficiu, excepția nelegalității deciziei prin care a fost admisă cererea, raportat la art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Raportat la culpa Președinției, arată că Decretul nr. 232 a fost dat legal, având în vedere că retragerea titlului a avut la bază trei acte: solicitarea din partea secretariatului de stat, procesul-verbal prin care s-a propus retragerea titlului, potrivit art. 9^2 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și hotărârea judecătorească. Apreciază că Decretul nr. 232 a fost legal, raportat la Decretul nr. 1.052, când li s-a atribuit titlul reclamantului și altor persoane, unde prin frauda inimaginabilă a secretariatului de stat emite decizii și trimite către administrativ.
Administrația Prezidențială a fost sesizată de fostul secretar de stat și de șeful biroului juridic să nu emită decretul pentru că sunt hotărâri judecătorești definitive de respingere, însă aceasta a trimis sesizările formulate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție unde s-a format un dosar.
Aceste proceduri administrative de transmitere între instituții au fost făcute înainte de apariția Decretului nr. 1.053, ca atare, apreciază că Administrația Prezidențială a fost în culpă când a emis acel decret de acordare, nu Decretul nr. 232 de retragere.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și a se avea în vedere că există o putere provizorie de lucru judecat, în sensul că reclamantul a contestat și procesul-verbal emis de secretariatul de stat, acțiunea fiind respinsă, s-a formulat recursul care este suspendat până la soluționarea prezentei cauze.
Avocat XX, pentru reclamantul XX, având cuvântul, solicită a se jurnaliza poziția procesuală a reprezentantei secretariatului de stat, când își invocă propria culpă și susține „frauda inimaginabilă“ a secretariatului de stat, a comisiei care a emis deciziile administrative prin care a constatat în unanimitate îndeplinirea condițiilor.
Apărătorul intervenientului accesoriu secretariatul de stat, având cuvântul, precizează că „frauda inimaginabilă“ la admiterea unei cereri administrative se referea la faptul că exista o hotărâre judecătorească anterioară, definitivă.
Curtea constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare, dispunând amânarea pronunțării potrivit art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, la data 12.06.2023.

INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, constată că se impune amânarea pronunțării.

PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 12.06.2023.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței astăzi, 29.05.2023.

PREȘEDINTEXXGrefier,XX
------