DECIZIA nr. 668 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Ionița Cochințu	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, excepție ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București în Dosarul nr. 23.481/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 541D/2020.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 octombrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea soluționării cauzei pentru data de 3 decembrie 2024, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 18 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 23.481/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, excepție ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 123/2012 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 541D/2020.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate nu respectă criteriile de calitate a legii, întrucât au un caracter general din care nu se poate stabili și deduce care sunt acțiunile sau inacțiunile ce constituie elementul material al contravenției, textul incriminării făcând o trimitere generală la acte normative inferioare legii sau la acte administrative a căror încălcare constituie contravenție, fără ca legiuitorul să circumstanțieze, în mod concret, elementele în raport cu care se stabilește răspunderea contravențională. Prin urmare, față de amploarea prevederilor cuprinse în ordinele și deciziile Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, justițiabilul este în imposibilitatea de a cunoaște care dintre aceste prevederi sunt menite să apere valorile sociale ocrotite de legea contravențională a căror încălcare atrage răspunderea contravențională și nici nu cunoaște conduita ideală pe care ar trebui să o urmeze și căreia ar trebui să i se conformeze, însă poate fi sancționat contravențional extrem de aspru. Or, această modalitate de reglementare a contravenției realizată prin trimitere la ordinele și deciziile Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei: (i) este de natură să permită configurarea elementului material al laturii obiective a contravenției prin alte dispoziții legale decât cele prevăzute de art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și de către alte organe decât cele care au competența de a stabili contravenții, contrar prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție; (ii) a generat aplicarea arbitrară a legii de către organele de constatare care au considerat că orice încălcare a unei prevederi cuprinse în ordinele și dispozițiile Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei constituie contravenție, chiar dacă prin natura încălcării fapta nu poate constitui o contravenție și nici nu prezintă gradul de pericol social specific acesteia; (iii) a creat posibilitatea de a fi stabilite, în mod indirect, contravenții, aspect ce contravine principiului separației puterilor în stat, din moment ce Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei este o autoritate administrativă autonomă ce nu are atribuții de incriminare a unor fapte în materie contravențională, potrivit actului său de înființare și funcționare; (iv) conduce la situația configurării elementului material și de către alte organe în afară de Parlament și Guvern, în acest caz fiind vorba despre o autoritate administrativă autonomă, iar stabilirea și sancționarea contravențiilor nu se poate realiza decât prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului, precum și prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene în domeniile de activitate pentru care acestea au atribuții stabilite prin lege. 5. De asemenea, dispozițiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 sunt contrare art. 16 alin. (1) și (2) și art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât: (i) dreptul la un proces echitabil nu poate fi garantat dacă nu este dublat și de principiul securității juridice, care presupune o atenție sporită asupra calității legii, astfel încât atât subiectul de drept care trebuie să își conformeze conduita prescripțiilor acesteia, cât și organul constatator chemat să pună în executare legea și instanța de judecată care interpretează și aplică legea să aibă în față un standard obiectiv la care să se raporteze și să nu conducă la situația în care, pentru aceeași faptă, subiecților de drept să le fie aplicate sancțiuni contravenționale în funcție de aprecierea unui organ constatator și a unei instanțe de judecată, sau, dimpotrivă, să nu fie sancționați, de vreme ce un alt organ constatator și o altă instanță de judecată nu ar considera că fapta constituie contravenție; (ii) se creează o diferență de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă și rezonabilă; (iii) ordinele și deciziile Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei conțin reglementări extrem de vaste, așa încât, practic, orice încălcare a vreunei prevederi din aceste ordine/decizii are vocația de a constitui contravenție și de a fi sancționată, indiferent de conținutul acelei prevederi și indiferent dacă aceasta apără sau nu valorile sociale protejate de legea contravențională, fiind evident că nu poate fi previzibilă o normă care nu oferă nici agentului constatator și nici instanței de judecată o descriere exactă a faptei contravenționale, această imprevizibilitate afectând dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin prisma art. 20 alin. (1) din Constituție, în materia principiilor menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate.6. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât subiecții de drept cărora li se adresează norma criticată trebuie să cunoască legislația secundară specifică domeniului energiei în care activează și în care Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei adoptă reglementări, având în vedere că această autoritate, potrivit legii, are ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național necesar funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale. Această legislație secundară se aplică, deopotrivă, tuturor celor ce intră sub incidența normelor Legii nr. 123/2012, iar eventuala aplicare subiectivă și diferențiată a acestora nu rezultă din modul de formulare a prevederilor legale criticate, care conțin doar dispoziția din cadrul structurii logico-juridice a normei și care urmează să fie completată cu prevederi distincte, în funcție de situația rezultată din verificările efectuate, conținute în ordinele și deciziile autorității antemenționate.7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materia energiei electrice și a gazelor naturale, precum și principiile invocate în susținerea acesteia.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012. Ulterior încheierii de sesizare, dispozițiile criticate au fost modificate și completate prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 în redactarea criticată, având următorul cuprins: „Constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: [...] 39. nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute în cuprinsul prezentului articol;“.12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației puterilor în stat și principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la principiul egalității în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul II - Gazele naturale, capitolul XV - Infracțiuni și contravenții și stabilesc faptul că nerespectarea ordinelor și deciziilor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), altele decât cele prevăzute (la contravențiile) în cuprinsul acestui articol de lege, constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale. Aceste dispoziții au mai format obiect al controlului de constituționalitate, sens în care este Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.14. Cu acel prilej, mai întâi, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care circumscriu cadrul sancționator general, astfel că alin. (2) al acestui articol reglementează sancțiunile contravenționale principale (avertismentul, amenda contravențională, prestarea unei activități în folosul comunității), iar alin. (3), sancțiunile contravenționale complementare; în același timp, art. 5 alin. (4) stabilește și posibilitatea impunerii de noi sancțiuni contravenționale principale și complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravențiilor, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenții, precum și sancțiunile contravenționale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravențional printr-o conduită contrară acesteia. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că sancțiunile contravenționale, principale și complementare, au adresabilitate generală și au atât un rol preventiv-educativ, cât și unul represiv și punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriuzisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc potrivit unor principii, similar sancțiunilor de drept penal (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122). În acest sens, Curtea a reținut principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis in idem) (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31). 15. În acest context, Curtea învederează jurisprudența sa referitoare la principiul calității legii prin care a statuat cu privire la obligația legiuitorului de a edicta norme clare, precise și previzibile (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, Curtea a subliniat că, în ipoteza infracțiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu ușurință, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 și 25). Principiul este în egală măsură aplicabil și în materie contravențională. De asemenea, Curtea Constituțională a făcut referire la cerințele de calitate a legii, garanție a principiului legalității, reflectate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reținut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern și vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale, neputându-se considera „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile (pentru identitate de rațiune, și contravențiile), această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45).16. Analizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că, în cuprinsul său, Legea nr. 123/2012 reglementează contravențiile și sancțiunile contravenționale referitoare la domeniul energiei electrice și al gazelor naturale. Totodată, observă că art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 dispune următoarele: „Contravențiilor prevăzute la art. 194 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) și ale art. 28 alin. (1) din acest ultim act normativ.“17. Cu privire la elementul material al contravenției stabilite de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012, Curtea reține că acesta constă în nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute expres în cuprinsul celorlalte contravenții stabilite de art. 194. Astfel, nerespectarea tuturor celorlalte ordine sau decizii ale ANRE, altele decât cele care sunt prevăzute expres în art. 194 pct. 1-38 și pct. 40-52 din Legea nr. 123/2012 și nu determină conținutul acestora, atrage răspunderea contravențională sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 194 pct. 39. 18. Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, prevede expres că „în exercitarea atribuțiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“ [art. 5 alin. (5)], iar „ordinele și deciziile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru părți până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent“ [art. 5 alin. (3)]. Așadar, calificând drept contravenție conduita de nerespectare a ordinelor și deciziilor ANRE, dispozițiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 stabilesc, o dată în plus, obligația cu caracter general în sarcina nediferențiată a destinatarilor legii de a respecta și de a aplica toate ordinele și deciziile ANRE. 19. Dispozițiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 reprezintă, așadar, temeiul juridic al contravenției-cadru prin intermediul căreia sunt sancționate toate conduitele neconforme actelor obligatorii emise de ANRE, ordine sau decizii. Cu alte cuvinte, în cazul în care nerespectarea unui anumit ordin sau a unei anumite decizii este prevăzută distinct (a se vedea, de exemplu, sancțiunile prevăzute la pct. 14, 21 sau 23), aceasta va fi încadrată la temeiul juridic corespunzător, constituind o contravenție de sine stătătoare. În cazul în care nerespectarea vizează un ordin sau o decizie al/a ANRE care nu se regăsește printre cele evidențiate în contravențiile expres enumerate, atunci conduita culpabilă intră sub incidența prevederilor art. 194 pct. 39, care reglementează contravenția-cadru. Așa fiind, Curtea reține că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate este în conformitate cu regulile instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Norma contravențională indică în mod clar și neechivoc, în chiar cuprinsul său, obiectul material al contravenției, și anume nerespectarea ordinelor și deciziilor ANRE, astfel că este redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea definește în mod clar contravenția și sancțiunea aplicabilă, astfel încât destinatarul său să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravențională. 20. Aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalității și la normele de calitate a legii și ținând seama de argumentele prezentate cu privire la contravenții și la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, Curtea nu poate reține susținerile autoarei excepției potrivit cărora o persoană poate fi sancționată contravențional în funcție de aprecierea subiectivă și arbitrară a unui organ constatator și a unei instanțe de judecată, întrucât, așa cum s-a arătat, elementul material al contravenției stabilite de art. 194 pct. 39 este clar și neechivoc indicat de norma legală, astfel că, din perspectiva pretinsei încălcări a principiului legalității, reglementat și dezvoltat atât la nivel constituțional, cât și la nivel convențional, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.21. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 16 și ale art. 21 alin. (3), pretins a fi încălcate prin faptul că, drept urmare a neîndeplinirii condițiilor de calitate a legii, normele criticate pot fi aplicate în mod diferit atât de către agenții constatatori, cât și de către instanțele judecătorești, Curtea reține că încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), iar dreptul la un proces echitabil presupune, din perspectiva criticată, printre altele, ca normele care stabilesc anumite sancțiuni (fie contravenționale, fie penale), pentru a respecta standardul de protecție a drepturilor fundamentale și pentru a nu genera interpretări diferite de către subiecții antereferiți, trebuie să respecte principiul legalității, în componenta privind calitatea legii (Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019, paragraful 53, și Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragraful 32). Totodată, se reține că, de principiu, orice normă juridică ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de subiecții de drept dintr-o anumită materie, precum și de instanțele judecătorești din punct de vedere judiciar și cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). Interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25). Astfel, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).22. Or, aplicând aceste considerente de principiu în speța dedusă judecății, nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât normele criticate sunt aplicabile, deopotrivă, tuturor persoanelor ce intră sub incidența acestora și, ținând seama de faptul că nu s-a constatat încălcarea principiului legalității, pentru identitate de rațiune, nu poate fi reținută nici afectarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva criticată, mai ales că există mecanisme de control judiciar în cazul în care legea nu a fost aplicată în litera și spiritul său, astfel că, și din aceste puncte de vedere, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din București în Dosarul nr. 23.481/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
-----