DECIZIA nr. 99 din 27 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

Marian Enache	- președinte
Mihaela Ciochină	- judecător
Cristian Deliorga	- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu	- judecător
Laura-Iuliana Scântei	- judecător
Gheorghe Stan	- judecător
Livia Doina Stanciu	- judecător
Elena-Simina Tănăsescu	- judecător
Varga Attila	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. din București în Dosarul nr. 21.532/281/2021 al Judecătoriei Ploiești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 640D/2022.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât suspendarea de drept, care operează prin textul de lege criticat, este proporțională cu scopul urmărit, iar problema notificărilor vădit inadmisibile, doar pentru a se ajunge la o suspendare de drept, așa cum susține autoarea excepției, este o chestiune de aplicare a legii.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 25 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 21.532/281/2021, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția a fost ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, sunt neconstituționale, în măsura în care, în interpretarea și aplicarea acestora, efectul suspendării de drept ar fi recunoscut și în cazul notificărilor de dare în plată vădit inadmisibile (cărora nu li se aplică Legea nr. 77/2016) în raport cu dispozițiile legale care instituie condițiile pentru a putea beneficia de procedura specială de stingere a obligațiilor prevăzută de această lege, respectiv condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a)-e) și la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.6. Se afirmă că noțiunea de notificări de dare în plată vădit inadmisibile se referă atât la notificările ce nu îndeplinesc condițiile stabilite prin Legea nr. 77/2016, la art. 4 alin. (1) lit. a)-d) și la art. 1 alin. (4), respectiv acele notificări cărora nu li se aplică Legea nr. 77/2016 în raport cu dispozițiile legale care instituie condițiile de admisibilitate ale procedurii dării în plată, a căror neîndeplinire face inutilă verificarea condiției impreviziunii stabilite la art. 4 alin. (1) lit. e) din lege, cât și la notificările ce nu îndeplinesc, la data transmiterii lor, condițiile ce fundamentează cazurile de impreviziune stabilite prin Legea nr. 77/2016. Se arată că notificarea de dare în plată, ce a generat invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate, nu respectă condiția prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 77/2016.7. Se afirmă, menționându-se jurisprudența Curții Constituționale în această materie, că problema neconstituționalității textelor de lege care recunosc efectul suspensiv de executare în situația specifică a notificărilor de dare în plată vădit inadmisibile, adică în ipoteza notificărilor transmise fără a fi îndeplinite condițiile preliminare pentru a recurge la procedura specială a dării în plată, respectiv condițiile stabilite de art. 4 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 77/2016 nu a fost analizată.8. Se apreciază că este evident că rațiunea pentru care legiuitorul a conferit caracterul suspensiv de executare în cazul unei notificări admisibile (în legătură cu care judecătorul va decide dacă se impune măsura adaptării sau, după caz, a încetării contractului de credit), efect legitimat inclusiv prin jurisprudența Curții Constituționale, nu subzistă în cazul în care se formulează o notificare vădit inadmisibilă, așa cum este notificarea de dare în plată din prezenta cauză, prin care garantul ipotecar a solicitat stingerea obligațiilor unui profesionist care, prin definiție, nu poate beneficia de procedura prevăzută de Legea nr. 77/2016. Așadar, în acest context, legea este neclară și aptă să genereze interpretări diferite, contrar exigențelor prescrise de Legea fundamentală, transpuse, în final, în lipsa de previzibilitate a normei. În mod evident, textul este neclar și încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, generând insecuritate în circuitul civil și riscul unei practici judiciare neunitare, cu efecte negative asupra ambelor părți ale contractului de credit, din moment ce este susceptibil de interpretări diferite.9. Se menționează că ipoteza comună a textelor legale criticate este aceea că formularea unei notificări de dare în plată de către debitor conduce în mod automat, de drept, la suspendarea oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare (inclusiv executare silită) demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia, împotriva debitorului sau împotriva garanților săi personali sau ipotecari. Mai mult, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 stabilește momentul până la care operează efectul suspensiv, și anume până la admiterea definitivă a contestației formulate de către creditor împotriva notificării de dare în plată, în condițiile art. 7 din lege, moment de la care se poate relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară, atât împotriva debitorului, cât și împotriva altor garanți personali sau ipotecari.10. Se consideră că în lipsa unei dispoziții legale exprese care să reglementeze ipoteza notificărilor succesive, în practică au fost oferite interpretări contradictorii ale textelor criticate, creându-se o stare de arbitrar și impredictibilitate a raporturilor juridice civile, inadmisibilă într-un stat de drept, cu un impact major asupra posibilității creditorilor de recuperare a creanțelor datorate.11. Se susține că accesul la justiție al creditorului este îngrădit, în mod nejustificat, în condițiile în care, practic, acestuia i se recunoaște o singură cale (contestația la notificare), chiar dacă este vorba despre o notificare vădit inadmisibilă, care nu întrunește condițiile prevăzute și definite în mod clar de lege. În schimb, în ceea ce privește debitorul, acesta beneficiază de plenitudinea drepturilor fără ca sancțiunea pentru exercitarea abuzivă/vădit ilicită să aibă caracter efectiv, raportat la beneficiile aduse, ex lege, pe baza comunicării notificărilor de dare în plată vădit inadmisibile.12. În final, se mai susține că recunoașterea posibilității debitorului de a formula notificări de dare în plată vădit inadmisibile constituie o restrângere a dreptului de proprietate al creditorului, respectiv a dreptului la recuperarea creanței sale.13. Judecătoria Ploiești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile de lege criticate respectă condițiile de previzibilitate și accesibilitate cerute pentru aplicarea oricărui text legal, rezultând clar din cuprinsul acestora că, în cazul în care se apelează la comunicarea notificării de dare în plată, atât plata către creditor, cât și dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor și garanților se suspendă. Totodată, jurisprudența este unitară cu privire la efectul suspensiv de drept al notificării de dare în plată, fără nicio distincție referitoare la legalitatea sau temeinicia acesteia. De asemenea, din analiza dispozițiilor de lege criticate, instanța reține că acestea sunt în concordanță și cu deciziile Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 și nr. 731 din 6 noiembrie 2019.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit cărora:– Art. 5 alin. (3): „Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunțarea la notificarea de dare în plată și părțile vor fi repuse de drept în situația anterioară.“;– Art. 6 alin. (1): „De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.“;– Art. 7 alin. (4): „Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat.“18. Autoarea excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind principiul statului de drept, al legalității, al calității legii și al securității juridice, art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților și în art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor“. Conform art. 1 alin. (2) din legea menționată, noțiunea de consumator în înțelesul acestui act normativ nu este una autonomă, ci ea este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, potrivit căruia „consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale“ și în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, care stabilește că „Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale“. Or, în prezenta cauză, din înscrisurile aflate la dosar, Curtea reține că între BRD - Groupe Société Générale - S.A. din București, în calitate de creditor, și Societatea Pescăruș IP - S.R.L., în calitate de debitor, la data de 27 octombrie 2010, a fost încheiat un contract de credit.20. În aceste condiții, Curtea observă că entitatea anterior menționată nu este consumator în sensul Legii nr. 77/2016, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în privința raportului juridic astfel convenit.21. Raportând aceste aspecte la condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei, Curtea reține că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20).22. Prin urmare, întrucât Legea nr. 77/2016 nu privește situația persoanelor juridice, rezultă că ea nu are nicio incidență cu privire la contractele de credit încheiate de acestea, indiferent că a fost constituită o garanție ipotecară de către garanți persoane fizice.23. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei (...)“ și că dispozițiile de lege care formează obiect al excepției de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, paragrafele 22 și 23, Decizia nr. 727 din 21 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 26 martie 2018, paragrafele 24-26, Decizia nr. 807 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragrafele 35-37, și Decizia nr. 25 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, paragrafele 20 și 21.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) și ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. din București în Dosarul nr. 21.532/281/2021 al Judecătoriei Ploiești.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
------